Perlele aduse la lumina devin comori!

Poveste din nori

Autor: 
Diana L.
Poveste din nori

Intr-o zi, un gand care zbura grabit s-a impiedicat de pragul unui nor si si-a zdrelit un genunchi. Nu mult si nu grav, doar un pic, asa, cat sa-l faca sa smiorcaie nitel de frustrare ca a trebuit sa se opreasca. Si sa-l faca si un picut nesuferit, sau cel putin asta a fost concluzia pe care a tras-o o pasare care, trecand si ea pe acolo in zbor, a zis sa vada ce s-a intamplat.

- Buna ziua, Gandule! Esti in regula? Ai patit ceva?

- Ma rog, daca zici tu ca e buna ziua asta, o fi, dar la tine! Si, te rog frumos, pentru tine sunt domnul Gand, ca n-am mancat din aceeasi strachina ca sa ne tragem de sireturi! Plus ca... ce te omoara pe tine grija daca sunt eu in regula sau nu, ori daca am patit ceva? Chiar n-ai altceva mai bun de facut?

- Ma scuzati, n-am vrut sa va deranjez. Doar ca...mi s-a parut ca stati acolo, pe pragul norului, fara sa asteptati pe cineva sau ceva anume, poate chiar un picut trist. Dupa care am vazut ca aveti genunchiul zdrelit...si toata lumea stie ca un gand cu genunchiul zdrelit nu mai poate zbura. Am zis ca nu-i bai daca ma opresc putin, macar sa va intreb de sanatate si sa va urez de bine, ca altceva nu stiu ce-as putea face...

- Hmmm... asa, si? Te-ai oprit, m-ai intrebat, mi-ai urat... acum ce mai vrei?

- Eu? Nimic. Daca vreti, pot pleca... stiti, chiar am si altceva de facut... doar ca nu vad de ce ar intra la categoria ”mai bun”, sau mai exact de ce ar vrea cineva sa-mi imparta ziua pe categorii dupa care sa-si dea cu parerea care parte e mai buna decat care.

- Esti o pasare ciudata, stiai asta?

- Pentru mine, nu sunt ciudata. Poate pentru altii, desi as folosi un alt cuvant, eventual unul care sa nu raneasca... deci, vreti sa plec sau nu?

- Nu stiu, fa cum te taie capul.

- Daca mai stau, credeti ca ati putea fi putintel mai... putin nesuferit?

- Hai c-am auzit-o si p-asta! Un gand putin nesuferit... Si care, pe deasupra, sa mai si incerce sa fie mai putin nesuferit, ca sa-i faca pe plac unei pasari... M-ai facut sa rad! Oricum, ai dreptate, am fost cam nesuferit, imi pare rau! Vrei sa mai ramai un pic?

- Pot sa va intreb ceva mai... personal?

- Intreaba-ma.

- Toata lumea stie ca un gand cu genunchiul zdrelit nu mai poate zbura. Dar...daca nu mai zboara, ce face? Gandul care-si zdreleste genunchiul, adica... Ca despre asta n-am auzit pe nimeni vorbind niciodata...

- Nici eu. Si nici nu mi s-a mai intamplat. Nu stiu, presupun ca sta.

- Pana cand?

- Pana ii trece.

- Si daca nu-i trece?

- Habar n-am. Dar presupun ca o sa aflu cumva pe chiar pielea mea.

- Hmmm... deci acum o sa stati, pur si simplu, pe pragul norului asta asteptand... sa vedeti ce se intampla?

- Asa se pare.

- Daca nu va deranjeaza, am sa stau si eu cu dumneavoastra macar asa, de companie.

- Cu tine.

- Poftim?

- Nu ”cu dumneavoastra”, ci ”cu tine”. Nu stiu daca suntem asemanatori ca varsta, experienta, preocupari ori interese, dar daca tot avem sa ne petrecem o parte din timpul ce vine impreuna, hai sa nu ne formalizam...

- Dar ati spus...

- Da, da, stiu... cu strachina si cu sireturile... cum ai zis si tu, ”putin nesuferit”...

Si-n timpul care a venit, si a trecut, si a venit, si a trecut... si asa mai departe, orice trecator mai putin grabit si cu mai putine probleme personale de intors pe toate partile in mers din punctul A in punctul B putea vedea un gand si o pasare stand de vorba pe pragul unui nor. Tabloul era cel putin neobisnuit. Si nu din pricina interlocutorilor, ori a locului lor de intalnire, ci mai degraba din cauza a...

- Auzi, cand te-ai oprit, acum ceva timp, ziceai ca chiar ai altceva de facut. Daca nu te superi, am si eu o curiozitate. Ce aveai de facut?

- Integrale.

- Inte... ce?

- Integrale... nu d-alea agricole, d-alea matematice. Sunt niste ecuatii care...

- Stiu ce-s alea... doar ca nu ma asteptam la un asemenea raspuns, sau la asemenea preocupari din partea unei... unei...

- Zi-i, ca nu ma supar... din partea unei pasari, adica a unei reprezentante a speciei ce a dat lumii expresii precum ”creier de gaina”, sau ”cap de cuc”.

- Ceva de genul. Dar ca sa fim corecti pana la capat, asta ar fi o chestie venita de la un reprezentant al speciei responsabile pentru notiunea de ”gand fugar”, care sta momentan de bunavoie intr-un loc unde multi, daca stau cu capul, nu-i a buna.

Si-au continuat asa razand, si razand, si razand... pana cand...

- Auzi, dar tu de ce-aveai de facut integrale?

- Ca sa aflu rezultatul unor ecuatii complexe.

- Bine, banuiam ca n-o faci din plictiseala, sau din lipsa de alte preocupari mai putin legate de matematica, dar nu-mi dau seama la ce ti-ar putea folosi...

- Aaaaaaa...pai de ce nu zici asa?!? In timpul meu... mai putin liber... sunt tehnician de zbor. Mai exact, tehnicianul de zbor principal pentru Marea Migratie. Iar una dintre sarcinile mele este sa calculez cele mai bune traiectorii de zbor ale stolului, raportat la trasee posibile, timpi, curenti de aer estimati pentru perioadele respective... d-astea.

- Uau! Serios?!?! Nu stiam ca lucrurile astea se intampla asa... organizat... si planificat... si calculat... si complicat... Uau! Eu chiar credeam ca pasarile zboara asa... ca de-asta au fost facute si fiindca au aripi si au zborul in sange.

- De fapt, totul e mult mai simplu decat pare.

- Sunt sigur ca nu-i asa!

- Ba da, asa e!

- Si-acum, fiindca te-ai oprit sa stai cu mine si n-ai facut integralele alea, ce o sa se intample? Ai sa muncesti mai mult, si in timpul tau liber? O sa intarziati plecarea?

- Nu chiar. In definitiv, suntem pasari, am fost facute pentru zbor si il avem in sange. Stim de unde plecam fiindca acolo ne gaseste momentul plecarii, stim cand se face vremea s-o luam din loc fiindca o simtim cu toata fiinta noastra si stim si unde vrem sa ajungem, fie si pentru simplul fapt ca majoritatea dintre noi nu suntem chiar la primul zbor. Iar astea sunt lucrurile obligatorii pentru orice migratie, fie ea mare sau mica. Integralele sunt optionale, pentru ca rolul lor e altul in tot procesul asta...

- Care e rolul lor?

- Habar n-am. Ceva cu fundamentarea stiintifica, perceptia publica, transparenta... cand ai sa intalnesti un tehnician de imagine, intreaba-l pe el si o sa te lamureasca mai bine...

- Bine, dar e stupid!

- Probabil. Dar asa merg acum lucrurile – se ia ceva simplu ce poate face oricine, se face complicat, dupa care se complica si mai tare, dupa care se gasesc variante alternative de complicare, la sfarsit se impacheteaza frumos sub denumirea de metoda stiintifica, se clasifica metoda pe ramura, sub-ramura si specializare, se formeaza curente de opinie si specialisti, se stabilesc reguli privind separarea concluziilor in importante si irelevante...

- Eu nu gasesc nici o logica in asta!

- O fi fiindca te-ai julit la genunchi!

- Sa stii!

- Apropo, daca trebuia neaparat sa ajungi undeva inainte sa te impiedici de prag, te pot duce eu. Sau te pot duce undeva unde sa-ti fie tratata julitura.

- Sincer... prefer sa mai stam de vorba pana imi trece de la sine... deja e pe jumatate vindecata.

- Bine.

- Bine.

©2012 RoPsiho.ro webdesign by publiciton.ro